Atunci când formulăm sau citim un anunț de angajare, sintagma ”se caută o persoană extravertită, sociabilă, care lucrează eficient în echipă” este aproape invariabil prezentă. Astfel se creează un standard comportamental și al personalității conform căruia, câtă vreme dorești să ai succes, trebuie în mod necesar să atingi cele trei caracteristici: este de preferat nu numai să le deții dar să le și stăpânești și să le pui în folosul companiei devenind parte activă a proiectelor dezvoltate sau aflate în curs de dezvoltare.

Există totuși un revers al acestui standard: aproape o jumătate din populație este reprezentată de persoane introvertite. Poate această informație nu te ajută foarte mult, mai ales ca angajator, însă doar la prima vedere. Dacă îți voi spune că persoanele introvertite au o excelentă capacitate analitică, o răbdare de fier, tind să fie mai perfecționiste și meticuloase decât cele extravertite și sunt acele persoane care rezistă la (și chiar preferă) munca rutinieră. Unii dintre introvertiți pot fi clasați drept ”experți” sau ”tehnicieni”. Dezavantajul lor însă este acela că nu reușesc întotdeauna să-și expună în mod convingător ideile, chiar dacă uneori acestea pot fi atât de bune încât ar putea conduce la inovație și performanță. Vom dezbate motivele pentru care se întâmplă acest lucru și vom face o incursiune în structura personalității introvertiților:

Înainte de toate, să lămurim diferența esențială dintre extravertiți și introvertiți: în timp ce extravertiții își furnizează energia implicându-se în situații sociale, introvertiții se ”încarcă” pe cont propriu, în singurătate; altfel, o expunere prea mare la situații sociale îi poate stoarce de energie. Acest lucru nu se întâmplă pentru că nu le plac oamenii (din contră, relațiile de prietenie legate de introvertiți tind să fie mai profunde și de mai lungă durată) ci din motive fiziologice: procesele interne, psihice ale introvertiților sunt în mod natural mai accelerate, au un conținut mai bogat și o procesare de informații mai amplă. În plus, fiziologic vorbind, sunt mai reactivi decât extravertiții, în sensul în care stimulii exteriori (precum zgomotul, agitația, etc) tind să-i suprasolicite. Cu alte cuvinte, introvertiții au nevoie de liniște pentru a compensa ”gălăgia” propriei minți.

Deși stereotipul social susține această idee, a fi introvertit nu este egal cu a fi timid sau rușinos – din contră, există persoane introvertite (care, de exemplu, preferă să ducă o muncă analitică și solitară) dar care relaționează la fel de bine ca un extravertit, mai ales atunci când au de comunicat ceva ce consideră ca fiind valoros – acest fapt ne poate ghida în identificarea unui foarte bun lider în rândul introvertiților. Un celebru exemplu în acest sens este Bill Gates, descris ca fiind tăcut și afundat în cărți, fără a se simți inconfortabil în preajma altor persoane; însă la fel ca majoritatea introvertiților, el a preferat să-și gândească ideile pe cont propriu, în solitudine. Dealtfel, persoanele introvertite recunosc că sunt mult mai creative atunci când lucrează pe cont propriu decât atunci când sunt forțate să lucreze într-o echipă. El este dovada vie a faptului că introvertiții nu numai că pot ajunge la rezultate importante dar pot fi și foarte buni lideri.

Susan Cain, autoare a cărții ”Quiet” (”Liniște”) atrage atenția asupra faptului că tipul extravertit de personalitate este în prezent considerat un ideal – un ideal conform căruia trebuie să ne spunem tot ceea ce gândim și să dăm dovadă de curaj la fiecare pas. Ce-ar fi dacă am defini curajul tocmai prin acceptarea faptului că nu fiecare dintre noi funcționează la fel de bine în modurile dictate astăzi în diferite contexte, de la cărți de self-help până la traininguri? O astfel de gândire ar veni la pachet cu unele schimbări de desfășurare a lucrului într-o companie: de regulă, atunci când vrem o idee, convocăm ședință cu mai mulți angajați; pe de altă parte, scăpăm din vedere faptul că angajații introvertiți se simt inhibați în astfel de situații, preferând să genereze ideea pe cont propriu și să o expună ulterior, în momentul în care îi cunosc toate laturile și aspectele. Cu alte cuvine, preferă să gândească liniște în loc să-și verbalizeze gândurile. Același lucru se întâmplă și cu extravertiții – gândesc mai bine câtă vreme li se acordă ceva timp pe cont propriu, diferența fiind că ei vor avea nevoie de un timp mai scurt sau vor simți nevoia să-și împărtășească ideile pentru a le consolida. Pe scurt, ultimii 40 de ani de cercetare au demonstrat că brainstorming-ul se realizează mai eficient pe cont propriu, fiind generat un număr mai mare de idei (calitatea lor fiind de asemenea mai ridicată) însă, în ciuda acestor concluzii, activitățile de grup par să fie tot mai valorizate ca metodă de lucru.

În afară de modul general de funcționare pe care deja l-am descris, există unele caracteristici ale introvertiților și ale extravertiților ce trebuie cunoscute; ambele tipologii de personalitate au propriile avantaje și dezavantaje ce ies la suprafață în funcție de context:

Avantaje în a fi un extravertit:

– un extravertit nu are rezerve în a se poziționa în centrul atenției atunci când vine vorba de vorbitul în public și se afișează ca un public speaker încrezător care poate discuta în mod pozitiv despre propriile scopuri și țeluri;

– îi este ușor să se angajeze în activități de tip newtorking și să îi încurajeze pe ceilalți;

Avantaje în a fi introvertit:

– un lider introvertit posedă un tip de atenție naturală (la detalii, la tot ceea ce au de zis cei din echipa pe care o conduce), care poate fi extrem de valoroasă pentru orice afacere.

– un introvertit poate aduce sugestii intuitive, consolidează alianțele de lucru într-o manieră consistentă (deoarece preferă tipul de relaționare unu-la-unu care au potențialul de a fi mai profunde), și este dedicat găsirii soluțiilor.

Dezavantaje în fi extravertit:

– pot avea tendința de a discuta mai mult decât să pună în acțiune, fiind extrem de încrezători în sine ceea ce îi face să aibă un ego supra-dimensionat;

– pot deveni acaparați de propria persoană, refuzând să mai țină cont de feedbackul celorlalți sau să caute ajutor din exterior:

Dezavantaje în a fi introvertit:

– introvertiții se pot simți intimidați în contextul discuțiilor de grup – acesta poare fi un impediment serios când vine vorba de newtorking;

– au nevoie de un timp mai îndelungat decât extravertiții pentru a lua o decizie, lucru care adesea nu este nici înțeles nici valorizat; ei își bazează deciziile pe documentare suplimentară, ceea ce poate încetini procesul.

Odată ajunși în punctul în care cunoaștem personalitatea introvertiților, ce putem face pentru ca munca lor să poată aduce o contribuție reală?

Ce poți face dacă ești introvertit pentru a fi mai eficient (dar și mai relaxat) la muncă:

– Cunoaște-ți și acceptă-ți trăsăturile naturale, înnăscute: o luptă permanentă de a se potrivi în grupuri mari, de a purta anumite conversații, de a juca, pe scurt, rolul unui extravertit poate fi primul pas spre epuizare;

– Alege-ți domeniile de lucru și activitățile care îți plac, spre care te simți atras și perfecționează-te în aceste direcții; nu lăsa pe nimeni să-ți spună ”ce ar trebui” să faci;

– dacă intri într-un domeniu care va presupune totuși contactul cu grupuri mari, încearcă să-ți antrenezi contactul cu acestea, treptat – de la grupuri mici, de cunoscuți, până la a ține prezentări cu grupuri mari; de asemenea, asigură-te că în zilele în care ai de a face cu evenimente solicitante îți găsești timp pe care să ți-l dedici întru totul (de exemplu, după încheierea unui discurs public îți poți rezerva restul zilei citind o carte); astfel încât să-țin poți recăpăta energia;

– concentrează-te și alege relațiile cu clienții individuale: un introvertit ajunge mai ușor să se apropie de o persoană străină într-un dialog unu la unu datorită atenției la detalii și interesului autentic, înnăscut pentru a afla mai multe despre interlocutor. Un alt avantaj este comportamentul în general calm, non-expansiv care nu lasă de înțeles că relația cu clienții este doar o vânătoare pentru câștiguri;

Ce poți face ca angajator în privința persoanelor introvertite:

– Include în procesul de recrutare posibilitatea ca potențialii angajați să fie testați psihologic; un profil de personalitate consistent (precum Decas – link aici) poate aduce în timp util informații legate de personalitatea candidaților astfel încât fiecare dintre ei să primească jobul ideal pentru structura sa. Pe termen lung, o astfel de abordare contribuie semnificativ la performanța unei companii;

– Acordă oportunități egale candidaților, chiar dacă, de exemplu, în timpul unui interviu, nu par a corespunde unor așteptări personale;

– Cunoaște (sau apelează la serviciile cuiva care cunoaște) legătura dintre competențe specifice și trăsături de personalitate.