Echipele au devenit un model standard de lucru și de structurare pentru multe dintre companii. În primul rând acest lucru se datorează unor avantaje specifice muncii în echipă, precum generarea unui număr mai mare de idei, stimularea creativității și facilitarea procesului decizional. Pe măsură ce crește popularitatea acestui stil de lucru, diferiți practicieni, în special din domeniul coaching-ului și psihologiei organizaționale se preocupă de dezvoltarea de modele care să explice bazele eficienței în echipă. Pe măsură ce acestea sunt cunoscute, pot fi identificate tehnici de intervenție care să sporească productivitatea și armonia echipei.

Situațiile de criză se traduc prin riscul ca un număr de evenimente și situații care amenință buna funcționare a organizației în cauză. Câteva exemple de situații de criză în afaceri pot fi:

situațiile cu încărcătură emoțională care amenință buna funcționare a echipei și pot avea repercursiuni asupra situației financiare și bunăstării organizației cât și asupra reputației și continuității acesteia.

situațiile de criză ce intervin brusc, neașteptat sunt cele asupra cărora organizația are un control foarte mic. De regulă membrii echipei au percepția faptului că nu au control și responsabilitate față de aceste situații – iar de cele mai multe ori, acesta este și adevărul.

situațiile latente de criză – sunt cele care apar inițial ca probleme interne, de mică amploare din cadrul firmei însă devin cunoscute și în afara acesteia; în timp escaladează până în punctul în care dobândesc statutul de criză, de regulă din pricina faptului că nu au primit atenție suficientă din partea celor responsabili. Astfel de situații de criză par comune pentru contextul unei afaceri însă evoluează ca evenimente problematice. Un alt aspect legat de situațiile latente de criză este acela că au unele ”puncte oarbe” din cauza cărora nu sunt identificate la timp de către membrii echipei.

Aproape trei sferturi din situațiile de criză se încadrează în această categorie. În acest caz, sunt solicitate unele abilități suplimentare  de care echipele trebuie să dea dovadă pentru a reuși să treacă peste impas.

Membrii unei echipe sunt puși în acest context pentru a susține un efort simultan, coordonat în vederea atingerii unui scop comun. Astfel, structura unei echipe este extrem de importantă având în vedere că fiecare membru al grupului de lucru are o anumită responsabilitate care contribuie la finalizarea proiectului; una dintre laturile acestei responsabilități constă în depășirea limitelor relaționale pe care orice persoană le poate resimți astfel încât schimbul de informații și idei să se realizeze într-un mod cât mai cursiv. Cu alte cuvinte, fiecare membru al echipei în parte contribuie la crearea unei atmosfere de lucru care să asigure aportul tuturor în ceea ce privește cunoștințele și capacitățile astfel încât orice fel de obiectiv să aibă cele mai mari șanse de a fi atins.

Se pare că cele mai performante echipe sunt cele care asigură acest schimb de cunoștințe   și încurajează învățarea ca obiectiv secundar al procesului de lucru – acest fenomen face ca performanța echipei să fie diferită și mult mai valoroasă decât performanța atinsă de fiecare membru în parte.

Există soluții prin care organizațiile îi aduc la un numitor comun pe membrii unei echipe astfel încât aceștia să fie nu numai eficienți ci și pregătiți să prevină sau să întâmpine cu succes apariția unei situații de criză.

Una dintre aceste modalități este chiar coaching-ul aplicat special pentru echipele executive. Un astfel de program este destinat susținerii performanței globale și coeziunii bazate pe o viziune comună. Coaching-ul se aplică în două situații:

– în situațiile exogene de criză, atunci când echipa se confruntă cu o criză ale cărei cauze se regăsesc în afara propriei puteri de influență. În acest caz, coaching-ul are ca scop susținerea echipei în a întâmpina problema într-o manieră cât mai detașată și obiectivă. În acest fel este asigurată continuitatea activității fără devieri majore.

– în situațiile endogene de criză, datorate funcționării deficitare a echipei în sine, coaching-ul având scopul de a-i ajuta pe membrii să genereze un pachet de soluții ce vor fi aplicate de fiecare dată când acest lucru se impune. De asemenea, tot prin coaching sunt identificate problemele împreună cu sursele lor cât și o serie de posibile rezolvări. Sunt analizate împreună cu echipa, sub  îndrumarea obiectivă a coach-ului urmând ca la final să fie pus la punct un plan de implementat astfel încât activitatea echipei să revină la normal și să conducă la rezultatele dorite.

Vom dezvolta subiectul coaching în articolele ulterioare, discutând inclusiv metode, tehnici utilizate, planuri de intervenție propuse. Între timp, te invităm să consulți oferta Benchmark Profile pentru coaching: