Deși o problemă îndelung discutată, stresul la locul de muncă este în continuare un subiect de actualitate care merită reamintit atât angajatorilor cât și angajaților. Cu cât informațiile despre acest subiect sunt reactualizate și aprofundate, cu atât vor identificate noi metode de gestionare și evitare a stresului.

Este de menționat faptul că stresul poate avea valențe motivaționale câtă vreme este menținut la limite rezonabile. El semnalează în acest context că sarcinile trebuie îndeplinite pentru a evita consecințe nedorite și menține persoana într-o stare de atenție și productivitate. De unde știm că aceste limitele stresului constructiv au fost depășite?

În primul rând, cel care resimte un stress mai puternic decât cel ”sănătos” se confruntă cu o stare de agitație, chiar nevrozitate. Este în permanență neliniștit iar atenția care ar trebui să fie îndreptată spre sarcină se comută asupra stărilor emoționale neplăcute. Aceasta este latura emoțională; ca răspuns (perceput de ceilalți) este posibil să apară semne opuse agitației – retragere, o scădere a interesului spre implicare directă, comunicare mai scăzută comparativ cu perioade din trecut. Pe măsură ce aceste aspecte de intensifică, apare potențialul unui răspuns radical – incapacitatea persoanei de a se mai implica în activitate, simțindu-se copleșită de stările pe care aceasta le induce.

Pe termen lung, stresul puternic poate afecta persoana din multiple puncte de vedere: pot appărea probleme de memorie, scăderea capacității de raționament și analiză, îngrijorare permanentă și amplificarea stării generale de anxitate (cu efecte asupra productivității dar și a planului personal). La nivel comportamental ceea ce ne interesează din punct de vedere al activității profesionale constă în retragere în raport cu colegii de muncă și tendința de amânare a realizării sarcinilor (fenomenul de ”procrastinare”, despre care se discută foarte mult în ultimii ani, are o puternică influență din partea stresului).

Studiile realizate de Universitatea Cambridge propun o serie de factori ce au fost identificați ca fiind surse ale stresului și care trebuie luați în considerare de către angajatori:

– deadline-uri setate în mod nerealist, așteptări față de angajați care nu corespund capacităților acestora;

– un număr de sarcini care nu poate fi gestionat de către o singură persoană;

– un număr prea mic de angajați raportat la munca ce trebuie realizată;

– orele suplimentare, nerespectarea pauzelor;

– relațiile tensionate la locul de muncă;

– resurse insuficiente (logistică necorespunzătoare) raportat la tipul de activitate;

– lipsa susținerii între colegi;

– sentimentul că opiniile nu sunt luate în calcul atunci când ar putea contribui la generarea unei soluții;

– stil managerial concentrat pe găsirea defectelor, vinovaților și nu pe soluții constructive;

– colegi care se sustrag de la atribuțiile pe care le au;

– schimbări care se realizează în lispa unei necesități.

Lista probabil ar putea continua. Este important ca inclusiv managerii unei firme, liderii unei echipe să fie conștienți de existența acestor factori și să se implice în demersuri care să le amelioreze acțiunea. În caz contrar, efectele vor afecta bunul mers al activității și chiar productivitatea. Un al efect al lipsei demersului de a gestiona stresul la locul de muncă este fluctuația de personal, ce afectează continuitatea și, implicit, a evoluției ca firmă.